Copsa Mica, casa dulce casa

Istoria neagra a micutei localitati din inima Transilvaniei incepe in urma cu aproape 70 de ani, cand in 1939 a fost infiintata intreprinderea metalurgica ce avea sa pateze pentru totdeauna sanatatea oamenilor si a naturii din zona.

Asa suna majoritatea articolelor/reportajelor pe care sigur le-ati citit/vazut in media, insa putin stiu adevarul despre Copsa Mica.

Acesta nu e un articol despre poluare, un reportaj despre drama Copsa Mica, ci Copsa Mica ca oras natal si loc al copilariei mele.

Urmand traditia aproape saptamanala mi-am pus oalele si hainele murdare in dragul meu rucsac si am pornit spre gara. Prietenul meu numarul 12 ma ia din fata caminului si ma duce fie la gara, fie la servici.

Copsa Mica are aproximativ 5.000 de locuitori, fiind "vecina" cu Axente Sever si Tarnava. Cum ajungi in Halta Axente Sever se zareste triumfator enormul turn de 300 m al mult controversatei fabricii Sometra S.A. Turnul adesea nu fumega, insa turnuletele care-l inconjoara fumega grabite.
Gara Copsa Mica seamana cu cele mai multe gari comuniste de la noi. Doar panoul cu numele si cateva calorifere au fost inlocuite, restul ca pe vremea lui ceasca. Aici vechea si parasita fabrica Carbosin pare sa fie unita cu Gara in sine. Fiare rugine, vagoane pline cu ochi cu metalul "pretios" stau pregatite de plecare.
De aici urmeaza un drum nepavat pana la statia Petrom. Drumul acesta l-am strabatut timp de 4 ani cat am fost la liceu in Medias (municipiu invecinat) si totusi de fiecare data cand vin mi se pare diferit, o bordura noua, un tufis in plus ori o semi-alunecare de pamant.

Localnici de aici impartim orasul in urmatorul fel:

• Copsa-centru
• Copsa-sat
• P-uri

"Centru" e de fapt locul unde se afla piata. Loc in care veneam cu bucurie cand eram copil deoarece aici se tineau sarbatorile rustice gen Zilele Recoltei, Zilele Berii etc. Tot aici era locatia "ringhispirului" si a altor nebunii."Burca", tiganul orasului, era persoana cu legume/fructe de tot felul, toata lumea il cunostea, fie dupa produsele sale, fie dupa numarul mare de copiii.

Partea de sat o reprezinta zona unde orasul e format doar din case vechi sasesti, o mica parte ocupate de satre de cortorari si glajeri :P

Am ajuns si la P-uri, locul unde am copilarit. P-uri in Copsa Mica e un cuvant, e ca si un nume de oras. E de fapt grupul de blocuri comuniste cu 4 etaje aflate pe un deal de unde poti zari tot orasul. P-uri e zona cea mai cunoscuta din oras, asta datorita numarului mare de rromi si scandaluri.
Insa aici m-am jucat, aici am sarutat pentru prima data, aici mi-am petrecut clipele de fericire alaturi de prieteni. Fiind la periferie, eram la 20 de minute de padure. In fiecare saptamana faceam diferite "excursii" prin "salbaticie" de unde ne intorceam cu tot felul lucruri fara valoare. Cu toate ca eram acolo in mijlocul naturii, simteam uneori gustul dulce-amarui al Sometrei. "Dau gaze iarasi", spunea adesea unul din noi, apoi urma o tusa sanatoasa.

Intr-adevar orasul a cunoscut mizeria, negrul de fum si pulberii de plumb, insa situatia actuala si straduinta actualului primar ne-a arata o imagine diferita. Carbonsin, principalul producator din Europa de negru de fum, a fost inchis de aproape 20 de ani, iar primarul a inscris de 4 ani orasul in numeroase programe europene de reabilitare. Astfel, in cartierul meu se contruieste un parc mare, iar toate blocurile/cladirele din oras sunt renovate GRATUIT din fonduri europe, inclusiv acoperisuri noi.

De multe ori ma plang cand plec acasa, insa nu o fac pentru ca merg la Copsa Mica, orasul negru, ci o fac din prisma studentului care a cunoscut gustului unui oras ca Sibiu si e nevoit sa se intoarca "la tara".

Un istoric complet gasiti aici.