O vizita la Crăciuneasa

Pauză de masă

Situată la aproximativ 15 km de satul Gura Râului, cabana Crăciuneasa e un loc ascuns dincolo de cheile Cibinului şi de ochii turiştilor.

Un nou weekend, o nouă ieşire, însă de data aceasta mai restrânsă, un fel de boys only sunday. Împreună cu 2 amici am plecat spre Gura Râului, o comună la 20 de km de Sibiu , la poalele munţiilor Cindrel. Nu ştiam mai nimic de locul respectiv, era doar o mică drumeţie de duminică

Odată ajunşi acolo, am întrebat un localnic turmentat de dimineaţă unde e drumul spre lacul de acumulare despre care am auzit înainte să plecăm. Drumul este de fapt continuarea şoselei pe care am venit, un drum asfaltat de câţiva ani buni, dar încă practicabil. Barajul e pur şi simplu impresionant, acolo am fost întâmpinat de un paznic care a ţinut să ne spună că nu avem voie să traversăm barajul sau sa coborâm la baza lui. Pozele cred că spun mai multe decât aş putea spune eu.

Continuând firul drumului, am ajuns la un fel de camping improvizat de câţiva turişti şi un panou mare care anunţa 11 km până la cabana Crăciuneasa, pe un drum de munte printre cheile Cibinului. Drumul poate fi considerat o serie mini serpentine care imi aduceau aminte de drumul spre Bâlea Lac, însă nu la fel de spectaculare.Pe pereţii versanţilor erau stânci şi copaci care abia se ţineau de pereţii masivilor, gata să cada în orice moment.

Înainte de cabana Crăciuneasa cu 7 km drumul se bifurcă, având posibilitatea de a continua spre Păltiniş de aici, însă marcajul prezent nu oferea informaţii despre durata sau lungimea traseului.

După un drum de 15 km începi să-ţi faci o imagine a cabanei, te astepţi la o contrucţie măreaţa, oameni încântaţi să primească oaspeţi noi, însă situaţia e cu totul alta. Am întâlnit cele mai noi modele de maşini (chiar si maşini sport decapotabile), iar servirea inexistentă. Dar asta nu m-a deranjat atât de mult, am comandat păstrăv şi o bere (se pare că era singurul lucru pe care îl au).

La venirea notei parcă ai mâncat într-un restaurant de lux din Sibiu, dar având in vedere că mâncarea era tradiţională şi disponibilă într-un loc ca acela, am înghiţit în sec şi am plătit. În grabă ne-am adunat lucrurile şi am plecat spre Gura Râului pentru a prinde ultimul autobuz. Pe drum am fost prinşi de o ploaie bună de munte ce ne-a udat bine de tot, dar până am ajuns în comuna eram deja uscaţi.

Traseul a avut o lungime (dus-întors) totală de aproximativ 35 de km, urcarea a durat 4 ore , iar coborârea 3 ore. Nu credeam vreodată că o să merg 35 de km pe jos într-o zi, dar se pare că nimic nu e imposibil.