Generaţia mutulică.

Gigel şi Viorica se întâlnesc în parc. Ambii elevi la un liceu cu renume, dar în clase diferite. Se opresc unul în faţa celuilalt, se privesc în tăcere pentru câteva secunde. Gigel este cel care rupe tăcerea "Ai ID de mess?", Viorica îi răspunde că da, fac schimburi de ID-uri şi fuge fiecare la casa lui. Timp de câteva săptămâni vorbesc vrute şi nevrute pe mess, fac schimburi de profiluri de Hi5, se poop mult unul pe celălalt (ştiu ce înseamnă, dar aşa îşi scriu ei) şi au impresia că sunt făcuţi unul pentru celălalt.

 Impresie care se va risipii precum fumul în bătaia vântului, în clipa în care cei doi se întâlnesc pentru a doua oară faţă în faţă. Gigel o invită pe Viorica în parc. Se întâlnesc la ora stabilită şi ţinându-se de mână pleacă într-o plimbare pe aleile răcoroase ale parcului, î-şi cumpere câte o îngheţată, Gigel îi cumpărăr fetei o floare. Se opresc pe bancă şi privesc împreună apusul, după care Gigel conduce fata acasă. Pare totul minunat, dar nu e aşa. În cele 6 ore petrecute împreună cei doi nu au vorbit mai mult de cinci minute, au tăcut ca muţii. Cum a ajuns acasă Gigel a intrat pe mess şi a început să vorbească cu Viorica. Au povestit ore întregi despre cât de bună a fost îngheţata, despre cât de frumos a fost apusul, despre trilul păsărilor, despre apariţia vieţii pe pământ, despre orice.

Problema aceasta este din ce în ce mai întâlnită printre tinerii din ziua de azi. Nu pot să schimbe două vorbe când sunt faţă în faţă cu cineva, dar în spatele monitoarelor sunt nişte pui de Mihai Viteazu. Tot ce ştiu este să îşi creeze un ID de messenger şi un profil pe Hi5. Hi5-ul este o reţea de socializare primită cu braţele deschise de majoritatea tineretului, dar blamată de cei din generaţile trecute. Este blamată deoarece este în mare parte populată de puşti şi puştoaice care îşi "trag" poze căt mai dezbrăcaţi şi mai fioroşi ca să strângă comentarii şi să "câştige" o "relaţie". Relaţie care va trăi doar când cei doi sunt în spatele monitorului. Acum stau şi mă întreb a cui este vina, a părinţilor că nu mai au grija copilului sau a învăţământului care se duce de râpă? Sau nu este vina nimănui, acesta fiind viitorul?